Anul acesta a avut loc a doua editie a campului dedicat exclusiv tinerilor lideri si bineinteles tuturor seniorilor din tara. Si cum oare altcumva se putea numi acest eveniment decat "
Senioriada".
Multi din noi care am fost si la prima si la cea de-a 2-a editie a Senioriadei am putea face o comparatie intre cele doua campuri si sa observam mici diferente. In primul rand s-a putut observa o mica modificare in cadrul compozitiei Staffului care de la un numar de 2 cifre, aproximativ 20 de oameni a ajuns la un numar de doar 7 persoane, apoi luand in seama locatia unde a avut loc acest eveniment putem vedea ca cei 7 s-au chinuit sa gaseasca un loc aproape de natura unde sa ii poata aduce pe participanti pentru a scapa de agitatia si zgomotele orasului, dar mentinand totusi confortul salii de sport ;)). Din pacate numarul membrilor a scazut din motive necunoscute, dar privind si acest mic detaliu nu stiu daca acesta a fost un lucru bun sau rau deoarece cu toate ca am fost putini, cercetasii daca stiu sa faca un lucru acela e sa se distreze si asa am si facut, cantecele de chitara auzindu-se pana la ore mici, cred ca orele 5 ar fi putin spus, dar o sa ma multumesc cu acest numar pentru moment. In consecinta putem vedea de pe acum ca Senioriada se anunta a fi extraordinara, dar noi nici nu ne gandeam ca ce e mai bun urma sa apara....
Cred ca deja v-ati putut da seama ca anul acesta spre deosebire de cel trecut nu am mai facut parte din staff si s-a dovedit a fi o decizie chiar buna, cu toate nu mi-a convenit in prima instanta; poate va intrebati "de ce?", aveti rabdare ca va veti da seama singuri.
Am ajuns la Remeti, locul unde urma sa fie senioriada, primul. Fiind participant, momentan singurul de altfel am fost trimis la plimbare, si....curios din fire nu mi-a prea convenit stiind ca ceilalti puneau la cale activitatile si tot ce urma sa vina, dar m-am conformat, ce era sa fac... nu te poti pune cu stafful.
Seara au ajuns si ceilalti, am fost, pot spune putin dezamagit vazand ca nu sunt foarte multi si oarecum uimit de acest fapt, eu stiind ca se anuntase-ra mult mai multi. In fine... am fost condusi de catre un membru al staffului la locul unde urma sa aiba loc deschiderea evenimentului, v-as spune cine a fost... dar din cauza entuziasmului am uitat complet :D, ajunsi acolo, am fost primiti de catre Ioana cu un preparat specific african si anume.... banane =)), v-am facut curiosi putin nu?, dupa care a inceput prezentarea si oarecum initierea noastra in cadrul simbolic al campului. Totul a fost pe cat de distractiv, pe atat de interesant deoarece am aflat ca povestea pe care se baza Senioriada din acest an era cat se poate de adevarata, e vorba despre povestea a 3 romani ce au plecat sa faca inconjurul pamantului pe jos.
Dupa aceasta "initiere" am avut parte de niste jocuri absolut geniale si nici acum nu imi vine a crede ca am ajuns sa punem un cort legati la ochi sau ca inca ma entuziasmez cand vad ca cineva arunca cu bomboane pe jos. In aceeasi noapte am zburat si cu avionul, dar din cauza unor defectiuni a fost nevoie sa sar din el, cei care au fost acolo stiu despre ce vorbesc =)) , si cred ca Adi stie cel mai bine cum e sa sari dintr-un avion si sa simti gheata sub picioare =)).
Am terminat cu jocurile, ne-am ales atelierele care urma sa le facem a doua zi la scolile din sat cu cei mici si am mers toti in sala de sport cu gandul la sacii de dormit, dar gandul acesta pentru unii doar pana acolo a durat... trebuie sa intelegeti ca o data ce Mita si Adi au pus mana pe chitari nimeni nu a mai putut sa doarma, nu de zgomot, ca daca nici noi nu suntem invatati sa dormim in conditii extreme atunci nu stiu cine e, dar cine poate sa stea si sa asculte, fara a canta niste melodi care iti merg drept la suflet? ; nici macar Ontz nu a putut ramane in sac si sa doarma, desi parea a fi cel mai determinat sa faca asta , o data ce a auzit melodiile lui Pink Floyd a pus mana pe chitara si asa s-a tinut cu o cantare pana in dimineata la 5 cand ne-am hotarat sa dormim si noi vreo 3 ore ca sa nu fim secati de energie in fata copiilor.
Cu greu...ne-am trezit a doua zi, ne-am inviorat putin cand am dat de frigul de afara, ne-am urcat o parte din noi in microbuz si am plecat catre copiii care ne asteptau curiosi sa vada ce o sa se intample in ziua in care merg la scoala doar ca sa se joace. Ajunsi acolo, copiii s-au aratat foarte entuziasmati de jocurile si de ce urmau sa invete prin atelierele ce le-am prezentat si pot spune chiar ca acesti copii mi-au schimbat total punctul de vedere pe care l-am avut pana in momentul de fata, am inteles ca pot sa lucrez chiar si cu temerarii, lucru pe care nu l-am crezut pana atunci.
Pe la orele pranzului am terminat sesiunea de jocuri si ateliere, ne-am luat larevedere si am pornit inapoi catre sala de sport. Am incins o masa cercetseasca in mijlocul salii de sport si dupa ce am aflat echipele pentru hike'ul ce urma sa fie in acea seara, am inceput sa ne pregatim de plecare.
Despre hike ce sa mai spun.... a fost genial, si inca un plus a fost faptul ca a fost un hike nocturn cu probe facute la lumina frontalei si cu pacaleli venite din partea lui Vlad, care pentru o secunda a putut sa se mandreasca cu titlul de cel mai detestat om din camp, dar doar pentru o secunda caci ne-am linistit repede cand ne-am dat seama ca e doar o gluma. Intr-un cuvant....a fost genial, iar bomboana de pe tort a fost surpriza cu care am fost asteptati la intoarcere, si anume supa calda care a picat la fix dupa frigul de afara.
Au trecut deja doua zile si doua nopti cu distractie, cantec si somn putin si in cea de-a 3-a zi am avut un village quest foarte interesant unde am mancat slana cu pita si cu ceapa in varf de deal si am facut poze imbracati in costume populare si in ciobani.
Seara de sambata fiind ultima seara am incins o cantare langa focul de tabara si langa ceaunul cu magica bautura chackamalaya pana cand s-a facut prea frig si am intrat din nou in sala si am continuat totul in sala de sport pana ne-a prins somnul si nici nu ne-am dat seama cand am adormit.
In ultima zi, la inchidere nu am mai fost cu totii pentru ca deja unii au luat drumul spre casa dar cu toate astea a fost un moment memorabil cel putin pentru mine, pentru simplul fapt ca am fost recunoscut ca cercetas in Centrul Local Cluj-Napoca si mi-am primit primele mele insemne de progres ca senior.
Din pacate a venit si momentul despartirii pana la urmatorul camp.
Privind acum in urma si vazand cat de bine a iesit totul si cat de mult ne-am distrat nu mi-a ramas decat sa le multumesc celor care au organizat si si-au batut capul pentru acest eveniment si tin sa spun ca reusite ca acestea ma fac sa fiu mandru ca fac parte din Centrul Local Cluj-Napoca si pot sa strig impreuna cu toti de aici "
No bine... CLUJ !" si "
Gata Oricand !"
Written by "Doringa Claudiu"
Pentru că pe noi, seniorii această ediţie ne-a impresionat, vrem să aflăm ce i-a surprins plăcut pe ei. Toţi sunt încântaţi de cât de bine a ieşit toată Senioriada (vă imaginaţi şi voi!), dar şi de reacţiile pe care le-am avut noi, participanţii, şi faptul că am fost foarte activi şi implicaţi în tot ceea ce a însemnat evenimentul. „Aveam impresia ca o vom da în bară rău de tot, dar am reuşit cumva să ne înţelegem între noi şi să lucrăm împreuna şi să ajungem la ceva frumos. Ca un fel de ordine nebănuită ce apare după haosul primordial. :D” (Brumbi). Pe lângă asta, Codiţă (Irina Tot) ne spune ca nu îi vine să creadă cât de bine a ieşit închiderea, pe care nu au „prelucrat-o” destul de mult. Norbi, Ioana şi Cristina au fost foarte mulţumiţi de programul pe care l-am ţinut cu copii din sat şi cu cei de la Centrul de Recuperare Neuropsihiatrică: „A fost o experienţă deosebită pe care aş repeta-o oricând.” ne spune Cristina.
Dar ştim cu toţii că pentru ca ceva să iasă atât de bine, este neapărată nevoie ca cineva să aibă bătăi serioase de cap. Aşa că hai sa vedem cu ce s-au confruntat organizatorii noştri: 
Ei, dar să nu dramatizăm! În final totul a ieşit cum trebuie şi ne-am şi distrat pe deasupra! Hai sa vedem ce faze amuzante au cules ei: 
