A trecut ceva vreme de la Senioriada 2, e adevărat, dar acum am decis sa revenim cu un articol din care sa aflam cum au văzut membrii staff-ului ceea ce s-a întâmplat, şi pe lângă asta, poate câteva secrete din culise :D.
Pentru că pe noi, seniorii această ediţie ne-a impresionat, vrem să aflăm ce i-a surprins plăcut pe ei. Toţi sunt încântaţi de cât de bine a ieşit toată Senioriada (vă imaginaţi şi voi!), dar şi de reacţiile pe care le-am avut noi, participanţii, şi faptul că am fost foarte activi şi implicaţi în tot ceea ce a însemnat evenimentul. „Aveam impresia ca o vom da în bară rău de tot, dar am reuşit cumva să ne înţelegem între noi şi să lucrăm împreuna şi să ajungem la ceva frumos. Ca un fel de ordine nebănuită ce apare după haosul primordial. :D” (Brumbi). Pe lângă asta, Codiţă (Irina Tot) ne spune ca nu îi vine să creadă cât de bine a ieşit închiderea, pe care nu au „prelucrat-o” destul de mult. Norbi, Ioana şi Cristina au fost foarte mulţumiţi de programul pe care l-am ţinut cu copii din sat şi cu cei de la Centrul de Recuperare Neuropsihiatrică: „A fost o experienţă deosebită pe care aş repeta-o oricând.” ne spune Cristina.
Dar ştim cu toţii că pentru ca ceva să iasă atât de bine, este neapărată nevoie ca cineva să aibă bătăi serioase de cap. Aşa că hai sa vedem cu ce s-au confruntat organizatorii noştri: Pentru Codita, stresant de-a dreptul a fost faptul că Senioriada se apropia cu paşi repezi şi lumea nu se înscria; avea impresia că au lucrat degeaba atâtea zile! Deci, oameni buni, hai sa îi scutim de atâtea griji pe cei din organizare şi de acum să ne înscriem din timp :P. Pe Ioana au bântuit-o alte probleme: tratativele cu directorul şcolii unde urma să avem activităţi, care se pare ca nu era pe aceeaşi lungime cu ei. Să nu mai vorbim de oboseală: Norbi, care nu dormise doua zile înainte de startul Senioriadei avea emoţii legate de prima zi de evenimente . Andreea a fost speriata de ora în care urma sa ţină jocuri cu peste 100 de copii odată. Cristinei i-a fost greu sa găsească timp de întâlniri cu staff-ul pentru pregătiri. Lui Brumbi crearea unui program atractiv pentru seniori şi, mai ales, comunicarea ideilor către echipă i-au pus alte probleme. Şi să nu uităm de problema unui buget, care a fost conştientizată foarte târziu, după cum ne mărturiseşte Alexandra.
Ei, dar să nu dramatizăm! În final totul a ieşit cum trebuie şi ne-am şi distrat pe deasupra! Hai sa vedem ce faze amuzante au cules ei: - Momentul în care la jocul cu avionul, bucata de lemn s-a rupt cu Ioana.
- Şi ce s-au mai distrat când ne-au pus să căutam găina de ou!
- Iar la Seniorii au Talent (mare eveniment) membra juriului, Muriel (Codita), a râs la dansul Muierilor de la Remeţi.
- Vlad şi Brumbi s-au amuzat copios, prevăzând şi punând pariu că în hike-ul de noapte prima echipa se va pierde!
- În prima noapte, când lumea dormea liniştită, şi în aer plutea un sforăit „intensiv”, Norbi a „simţit dorinţa de a face miştuozitate” de ceea ce se petrecea cu atâta spor în sala de sport, şi s-a prefăcut ca adoarme sforăind puternic. Păcat ca a adormit pe bune, întărind zgomotul din sală şi amuzând-o pe Alexandra. (NU stricăm reputaţia şi menţionez la cerere: Norbi de obicei nu sforăie!)
GOOD JOB !
Here's a Tomato
Written by: Violeta Popsor
